Ioana mea! :X

"Unde e Ioana? Cum poti fi atat de linistita?! Stii ce poate sa insemne disparitia Ioanei? Dar stii ce se petrece in sufletul ei? Habar nu ai cine e ea cu toate ca o cunoasteti din totdeauna." (Ioana - Anton Holban; nemodifcat)

mai nou, am o noua pasiune: Ioana, si nu, nu Ioana eu... adica Ioana eu dar prin prizma celeilalte Ioane. Povestea ei mi-a placut. Ea mi-a placut. De ce? Pentru ca m-am regasit in gandurile si in pasiunile ei, in iubirile ei esuate si in incercarile disperate de a trece peste esecurile din dragoste.
(Toata aceasta pasiune noua vine pe fondul unui viitor si foarte apropiat studiu de caz (chiar pe joi). M-am decis sa citesc cat mai mult pentru acest studiu. Am deja doua romane de Camil Petrescu, unul terminat de Anton Holban si unul inceput de Anton Holban. Tinta majora e un Proust. Sper doar sa mai am timpul necesar pentru un Proust.)
revenind la Ioana. Stiti voi cine e Ioana? Stiu eu cine e Ioana?
Amelie, oh iubita mea Amelie, s-a suprapus cu un citat de al ei tocmai peste acest citat:
"Nu stim nimic despre noi. Credem ca ne deprindem sa fim ceea ce suntem, dar e chiar dimpotriva. Cu cat trec anii, cu atat intelegem mai putin cine este fiinta aceasta in numele careia spunem si facem o gramada de lucruri. Care e inconvenientul de a trai viata unui necunoscut? Poate ca e chiar de preferat: daca stii exact cine esti, s-ar putea sa nu-ti prea placa de tine."
Stim cine suntem? Stim ce vrem?
Eu una sigur nu stiu prea bine nici cine sunt si cu atat mai putin ce vreau.
Daca urasc ceva cu desavarsire este sa se vorbeasca despre "ceea ce va face Ioana mai departe" si cu atat mai mult cand "Ioana nu e de fata". Ieri am avut parte, la masa de duminica, de un show cu tot tacamul pe tema viitorului meu mai mult sau mai putin realist si realizabil. Ei toti cred ca voi ajunge sa mor de foame si sa cercesc diverse pe la diversi. De parca asa ceva s-ar intampla vreodata. De parca eu m-as lasa vreodata calcata in picioare atat de mult incat sa nu ajung nimeni. Si daca as ajunge o nimeni? Si daca as muri de foame? Ar fi asta atat de rau?
NU! Nu ar fi deloc.
Ar fi chiar de preferat sa ajung o nimeni sa mor de foame atata timp cat fac ceea ce vreau si ceea ce imi place, atata timp cat fac ceva cu care eu ma simt multumita si implinita. As vrea, batrana fiind (desi iubitii mei colegi intr-un spirit de colegialitate solemn mi-au spus ca la cat sunt eu de spresata si aiurita nu prind intalnirea de 20 de ani) sa am in repertoriul amintirilor o viata de invidiat, amintiri de invidiat, poze din intraga lume si cu toti oamenii care vreodata u insemnat ceva pentru mine. Banii ma lasa si m-au lasat intotdeauna atat de rece... sa fim seriosi, sunt suficient de desteapta cat sa nu mor de foame, am suficiente metode de a fermeca cat sa ma pun intotdeauna pe picioare dupa orice cazatura. Majoritatea timpului am avut incredere in mine si faptul ca altii nu ma sustin si nu ma inteleg imi taie din elan. De obicei, in starea mea normala, nu i-as lua deloc in seama le-as zambi si le-as spune: "Da ai dreptate. Ceea ce spui chiar are sens... de ce nu incerci chiar tu?", dar daca nu as fi in starea mea normala? Daca nu as fi in starea mea normala as putea fi manipulata foarte usor. Rar sunt "nu in starea mea normala"... dar atunci trebuie sa o sun pe mami sau pe altcineva si sa intreb daca pot sa-mi prajesc painea pentru gustare sau sa o mananc asa.
Toate aceste ganduri si idei vin pe fondul unei nesigurante de viitor. Unul dintre mottourile mele este "Fac ce cred si cred ce vreau!", dar acum... chiar as vrea sa stiu ce anume vreau. Si mai presus de orice as vrea increderea prietenilor si alor mei, a caror stil de a-mi taia aripile este incredibil de bine pus la punct... (Ioana, de la ultima la prima pagina)
"Ce sa fac?
Am egoismul sa cred ca numai in mine se petrec cataclisme."
"Te iubesc, Ioana! Pot sa ti-o afirm fara nicio ezitare."
"Ce frumoasa esti, Ioana, in aceasta seara."
"Am iubit o masinarie. Oricat de subtila ar fi ii lipseste singurul lucru care intereseaza in dragoste: umanitatea."
"Iubita mea, Ioana, e doar o papusa?"
"M-am impacat cu mine, m-am impacat cu ea si acum o am pe Ioana toata la dispozitie ca la inceput, si ca si atunci adeseori ma plictisesc de ea."
"Si eu, singura pe plaja, ma gandesc care ar fi mijlocul sa scap de Ioana."
"Ce monstroasa este Ioana..."
"Nu poti fi niciodata sigur pe Ioana"
"Adeseori ma intreb: poate Ioana sa fie cu adevarat rea?"
"Ioana este foarte mandra..."
"Ioana nu seamana deloc cu o fata de varsta ei..."
"E insuportabila viata fara Ioana"
"Spiritul ei de dominatie creaza adevarate tragedii. Si in dragoste, Ioana a avut toate pretentiile."
"Ioana e foarte vanitoasa si prevad, din nou, multe suparari viitoare."
"Agitatia Ioanei nu are de multe ori nicio explicatie."
"In manie, Ioana isi pierde orice control al vorbelor, si vrand sa ma pedepseasca pentru toate nenorocirile ei face imprudente puerile."
"Ioana mea e desteapta..."
"Ioana e extrem de influentabila si daca in gusturi asta nu prea are importanta in parerea ei despre oameni rezultatul e dezastruos."
"Ioana prindea deseori de prin aer o idee nastrusnica fara absolut nicio legatura cu realitatea si apoi vroia cu orice pret, autoritar si de-a dreptul despotic, sa o transmita si altcuiva"
"Ioana e foarte naiva si cate o mica atingere cu o realitate care nu ii convine ia proportii catastrofale."
"Parca nu erai tu, Ioana..."
"Ce urata ti-e rochia... E lipsita de orice logica dupa obiceiul tau..."
"Ioana aparuse in sfarsit si se apropia de mine...."
"In fata casei, in sfarsit... ma intampina Ioana..."
Salut, Ioana...
Ioana.
Ioana...
Ioana...