vad VERDE!!!!!!!!!

I am here to testify!!!! I don't know where to start!!!! It turned into an art... You made me realize, not to compromise the fact that you and I should meet!!!!!!

Bombastic love! So fantastic!!! I'm completely yours and YOU ARE MINE!!!! and its gonna be exactly like..in a MOVIE!!!!!!!!!!! When we fall in love for the first time!!!!

(Britney Spears - Bombastic love; nemodificata)

Si a fost... cum sa va zic eu. DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE!!!

Azi... eu... eu si... si 8-> baia mea ne-am cunoscut pt. prima data sub o forma mai mult sau mai putin oficiala!!!

O sa va arat pozele. Jubilez. Nu cred ca ma pot exprima in cuvinte. :)):)) Sufar de lapsusuri...

1. In aceasta poza este baia mea. Dupa cum se vede ea este completamente verde... cu crem ma rog. :)) Cei care ma stiti, ati realizat evident culorile celei mai semnificative amprente ale mele - crem si verde - culorile IFC cu alte cuvinte - cu care ma mandresc!!!!!!!!!! Deci sus e crem. Stiu ca se vede cam alb, dar crede-ti-ma e crem. Urmeaza apoi un brau despartitor cu trifoi cu patru foi verzi, si ulterior faianta si gresia mea VERDE!!!! (acolo unde vedeti cocomarlele alea o sa fie chiuveta mea geniala...)

Am curatat la aceasta baie azi cca. 2 ore!!! Cand au venit cu mobilierul de baie si au zis ca vor sa se urce sa vada baile eu am spus foarte frumos:

"La mine in baie trebuie sa va descaltati!!!" :))

Ah chiuveta mea geniala... si ca veni vorba de chiuveta me ageniala... si dulapiorul meu genial sa trecem la pozele 2. si 3.:

2. Acela e dulapiorul meu, verde. (nu, nu il cheama verde, dar da, este apozitie totusi.)

Deci acel dulapior minune, se va afla sub chiuveta minune! si sunt verzi... toate. (daca cumva sunteti daltonisti, tin sa va amintesc mereu... )
3. Asa... chestia aia e montata, jos, undeva in viitoarea sufragerie. Toata asta va fi prinsa in perete, la inaltimea potrivita. E toata din sticla, si e verde... si sensibila. (mai mult sensibila decat verde, dar sa nu uitam leit-motivul acestei postari).

.....................

.................

..........

......

...

Ah sper ca voi va simtiti la fel de bine ca mine.
Va doresc o seara si o noapte VERDE!
Si, de asemenea, o astfel de BOMBASTIC LOVE!!!

Ioanna The Quene!!! (prea narcisista sa ma abtin... )

Ioana mea! :X

"Unde e Ioana? Cum poti fi atat de linistita?! Stii ce poate sa insemne disparitia Ioanei? Dar stii ce se petrece in sufletul ei? Habar nu ai cine e ea cu toate ca o cunoasteti din totdeauna." (Ioana - Anton Holban; nemodifcat)

mai nou, am o noua pasiune: Ioana, si nu, nu Ioana eu... adica Ioana eu dar prin prizma celeilalte Ioane. Povestea ei mi-a placut. Ea mi-a placut. De ce? Pentru ca m-am regasit in gandurile si in pasiunile ei, in iubirile ei esuate si in incercarile disperate de a trece peste esecurile din dragoste.
(Toata aceasta pasiune noua vine pe fondul unui viitor si foarte apropiat studiu de caz (chiar pe joi). M-am decis sa citesc cat mai mult pentru acest studiu. Am deja doua romane de Camil Petrescu, unul terminat de Anton Holban si unul inceput de Anton Holban. Tinta majora e un Proust. Sper doar sa mai am timpul necesar pentru un Proust.)
revenind la Ioana. Stiti voi cine e Ioana? Stiu eu cine e Ioana?
Amelie, oh iubita mea Amelie, s-a suprapus cu un citat de al ei tocmai peste acest citat:
"Nu stim nimic despre noi. Credem ca ne deprindem sa fim ceea ce suntem, dar e chiar dimpotriva. Cu cat trec anii, cu atat intelegem mai putin cine este fiinta aceasta in numele careia spunem si facem o gramada de lucruri. Care e inconvenientul de a trai viata unui necunoscut? Poate ca e chiar de preferat: daca stii exact cine esti, s-ar putea sa nu-ti prea placa de tine."
Stim cine suntem? Stim ce vrem?
Eu una sigur nu stiu prea bine nici cine sunt si cu atat mai putin ce vreau.
Daca urasc ceva cu desavarsire este sa se vorbeasca despre "ceea ce va face Ioana mai departe" si cu atat mai mult cand "Ioana nu e de fata". Ieri am avut parte, la masa de duminica, de un show cu tot tacamul pe tema viitorului meu mai mult sau mai putin realist si realizabil. Ei toti cred ca voi ajunge sa mor de foame si sa cercesc diverse pe la diversi. De parca asa ceva s-ar intampla vreodata. De parca eu m-as lasa vreodata calcata in picioare atat de mult incat sa nu ajung nimeni. Si daca as ajunge o nimeni? Si daca as muri de foame? Ar fi asta atat de rau?
NU! Nu ar fi deloc.
Ar fi chiar de preferat sa ajung o nimeni sa mor de foame atata timp cat fac ceea ce vreau si ceea ce imi place, atata timp cat fac ceva cu care eu ma simt multumita si implinita. As vrea, batrana fiind (desi iubitii mei colegi intr-un spirit de colegialitate solemn mi-au spus ca la cat sunt eu de spresata si aiurita nu prind intalnirea de 20 de ani) sa am in repertoriul amintirilor o viata de invidiat, amintiri de invidiat, poze din intraga lume si cu toti oamenii care vreodata u insemnat ceva pentru mine. Banii ma lasa si m-au lasat intotdeauna atat de rece... sa fim seriosi, sunt suficient de desteapta cat sa nu mor de foame, am suficiente metode de a fermeca cat sa ma pun intotdeauna pe picioare dupa orice cazatura. Majoritatea timpului am avut incredere in mine si faptul ca altii nu ma sustin si nu ma inteleg imi taie din elan. De obicei, in starea mea normala, nu i-as lua deloc in seama le-as zambi si le-as spune: "Da ai dreptate. Ceea ce spui chiar are sens... de ce nu incerci chiar tu?", dar daca nu as fi in starea mea normala? Daca nu as fi in starea mea normala as putea fi manipulata foarte usor. Rar sunt "nu in starea mea normala"... dar atunci trebuie sa o sun pe mami sau pe altcineva si sa intreb daca pot sa-mi prajesc painea pentru gustare sau sa o mananc asa.
Toate aceste ganduri si idei vin pe fondul unei nesigurante de viitor. Unul dintre mottourile mele este "Fac ce cred si cred ce vreau!", dar acum... chiar as vrea sa stiu ce anume vreau. Si mai presus de orice as vrea increderea prietenilor si alor mei, a caror stil de a-mi taia aripile este incredibil de bine pus la punct... (Ioana, de la ultima la prima pagina)
"Ce sa fac?
Am egoismul sa cred ca numai in mine se petrec cataclisme."
"Te iubesc, Ioana! Pot sa ti-o afirm fara nicio ezitare."
"Ce frumoasa esti, Ioana, in aceasta seara."
"Am iubit o masinarie. Oricat de subtila ar fi ii lipseste singurul lucru care intereseaza in dragoste: umanitatea."
"Iubita mea, Ioana, e doar o papusa?"
"M-am impacat cu mine, m-am impacat cu ea si acum o am pe Ioana toata la dispozitie ca la inceput, si ca si atunci adeseori ma plictisesc de ea."
"Si eu, singura pe plaja, ma gandesc care ar fi mijlocul sa scap de Ioana."
"Ce monstroasa este Ioana..."
"Nu poti fi niciodata sigur pe Ioana"
"Adeseori ma intreb: poate Ioana sa fie cu adevarat rea?"
"Ioana este foarte mandra..."
"Ioana nu seamana deloc cu o fata de varsta ei..."
"E insuportabila viata fara Ioana"
"Spiritul ei de dominatie creaza adevarate tragedii. Si in dragoste, Ioana a avut toate pretentiile."
"Ioana e foarte vanitoasa si prevad, din nou, multe suparari viitoare."
"Agitatia Ioanei nu are de multe ori nicio explicatie."
"In manie, Ioana isi pierde orice control al vorbelor, si vrand sa ma pedepseasca pentru toate nenorocirile ei face imprudente puerile."
"Ioana mea e desteapta..."
"Ioana e extrem de influentabila si daca in gusturi asta nu prea are importanta in parerea ei despre oameni rezultatul e dezastruos."
"Ioana prindea deseori de prin aer o idee nastrusnica fara absolut nicio legatura cu realitatea si apoi vroia cu orice pret, autoritar si de-a dreptul despotic, sa o transmita si altcuiva"
"Ioana e foarte naiva si cate o mica atingere cu o realitate care nu ii convine ia proportii catastrofale."
"Parca nu erai tu, Ioana..."
"Ce urata ti-e rochia... E lipsita de orice logica dupa obiceiul tau..."
"Ioana aparuse in sfarsit si se apropia de mine...."
"In fata casei, in sfarsit... ma intampina Ioana..."
Salut, Ioana...
Ioana.
Ioana...
Ioana...

Asculta, baiete draga...

Asculta, baiete draga, ce zici tu daca ne-am desparti?

Azi mi s-a pus pata, nu e adresata practic pentru nimeni... dar teoretic este pentru toti!
Vreau sa meditam la o problema foarte interesanta pe care am intalnit-o in mai multe locuri in romane...

"O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie... (...) Femeia crede ca din aceasta simbioza sentimentala, care e iubirea, poate sa-si ia inapoi numai partea pe care a adus-o ea fara sa faca rau restului. Niciun doctor nu are curajul sa desparta corpurile celor nascuti uniti, caci i-ar ucide pe amandoi. Cand e cu adevarat vorba de o iubire mare, daca unul dintre amanti incearca imposibilul, rezultatul e acelasi! Celalalt, fie el barbat sau femeie, se sinucide, dar inainte poate sa ucida. De altminteri, asa e si frumos. Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei. Caci cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt." (Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi)

"-Daca am omorat-o pe Isabelle as vrea macar sa stiu de ce!
-Pentru ca o iubeai. Fiecare ucide ceea ce iubeste.
-Cum adica? M-am intors acasa si am infipt cutitul in pantecele sotiei mele asa... fara niciun motiv?
-Fara alt motiv decat iubirea, care duce totul la pierzanie.
-Toate aceste fraze frumoase nu au nicio noima pentru mine.
-Au insa o noima pentru mine care salasluiesc acolo in interiorul tau. Nu trebuie sa ascundem adevarul: chiar si cel mai indragostit baiat - mai ales cel mai indragostit barbat - ajunge sa-si doreasca mai devreme sau mai tarziu, fie si pret de o clipa, sa-si ucida sotia. Clipa aceasta sunt eu!" (Amelie Nothomb - Cosmetica dusmanului)

"Arde tot ceea ce iubesti si iubeste tot ceea ce ai ars!" (Amelie Nothomb - Combustibilii)


ce credeti? au "amantii" acest drept - de viata si de moarte - unul asupra celuilalt?
eu oscilez intre pareri...
cateodata, cand pot cu adevarat sa trec peste oroarea gandului ca e viata unui om in joc, ca nu poate sa revina inapoi etc, am impresia ca e chiar normal, natural.
tot Amelie (care are o pasiune deosebita sa ucida una dintre partile unui cuplu) spunea la un moment dat ca asasinul este singurul care il cunoaste cu adevarat pe cel pe care il ucisese. Ca a ucide este un adevarat proces de mistificare, cunoastere si autocunoastere...
Presupunand ca e legal sa iti omori sotul/sotia pentru absolut orice motiv (din dragoste, gelozie, obligatie)... ar putea aceasta legalitate sa faca actul moral? Este moartea cu adevarat un proces de eliberare? Redai astfel persoanei iubite... libertatea?
Nu cred ca pot sa imi formez pe aceasta tema o parere coerenta, un discursc cu cap si coada care sa ofere cu adevarat o imagine a ceea ce gandesc.
Ce rost are sa lasi in viata ceva ce iubesti atata timp cat iubirea ideala e cu atat mai puternica cand obiectul iubirii nu mai e aproape? Ce rost are sa lasi in viata ceva care nu te mai iubeste, nu te respecta? De ce nu ai accepta vina si obligatia de a ucide pe cineva pentru un bine general...
Ce rost are sa ucizi ceva ce iubesti? Ce rost are sa ucizi ceva ce nu te mai iubeste? Ce rost are sa accepti obligatia si vina de a ucide pe cineva pentru un presupus bine general?
Ai acest drept???
(amintiti-va ca ne aflam in situatia unei depline legalitati)
Ai acest drept?

Last day of Easter...

"The scent of a woman... was not mine... Welcome home darling, did you miss me? Wish to dwell in dear love??? Touch my milklike skin, feel the oceans, lick my deepest, hear the starry choir... Rip off this lace that keeps me imprisoned, but beware the enchantment for my eroticism is your oblivionnn!!! Old love lies deep, you said... (... etc)"

(Nightwish - Nymphomaniac fantasia, nemodificata)

nu ma intrebati de ce aceasta este melodia zilei. pur si simplu mi s-a pus pata...

azi a fost o zi reusita... m-am trezit bine dispusa si se pare ca asa o sa ma si bag in pat!!!

vacanta mea a luat sfarsit azi, maine va fi o zi plina de bagaje si de invatat din nou la istorie... inainte sa ma urc miercuri pe tren si sa imi privesc vacanta cum se naruieste.

cel mai rau in experienta aceasta, pe care mi-am dorit-o foarte mult de altfel - eu iubesc istoria, este ca am de ma intors la scoala.
am pierdut mult din admiratia profesorilor anul acesta datorita starii mele schimbatoare din primul semestru si mai ales datorita orientarii mele spre uman... nu imi place. nu imi place deloc...

de multe ori am impresia ca sunt ca Anne Boleyn, regina Angliei... gen, dupa ce a reusit sa vrajeasca si sa fraiereasca toata curtea Angliei, si-a pierdut puterile, a devenit fragila, obosita... satula sa fie mereu vesela si stralucitoare si toata lumea a inceput sa se gandeasca ce Dumnezeu au vazut vreodata la ea. Acum sunt si eu in perioada aceea de tacuta urmarire cu privirea... de studiere atenta pentru gasirea retetei magice. And then is this person, care continuaaa sa faca acest lucru si oricat ma straduiesc rar imi ies manevrele din nou. De fapt ma simt atat de bine in ultima vreme, ca si cand imi revin treptat. Am momente in care sunt bine dispusa, dar inca momentele mele de decadere sunt adanci si de lunga durata... i wish i could be the star again.

Dar nu o sa ma gandesc la asta acum, o sa ma gandesc la asta maine! After all tomorrow is another day!

Azi, de exemplu, m-am vazut cu Dydy, dupa ceva vreme indelungata as putea zice (cum nu am fost la scoala o saptamana imi este al naibii de dor de colegii aia ai mei, nu ca lor le-ar pasa de mine...). Deci, ne-am asteptat frumos datorii... i-am primit bucuroase, dupa care ne-am uitat la Vampire Diaries episoadele 15 si 16 si trailerul de la 17... Este absolut heartbreaking sa iubesti personajul negativ. (NOROC ca de data aceasta este vampir si, prin urmare, mai greu de omorat... pentru ca sincer m-am saturat sa jelesc personaje preferate). Episoadele au fost geniale si inca nu pot sa cred ca o sa am de asteptat pana luni sa vad 17 fiindca voi fi plecata...

Am terminat printr-o asa zisa "Tarja-Style Photo Session", care sa fim seriosi... e atat de Anette-Style :)):)):)):)).

o sa las cateva poze aici, pentru Angie, caci nu imi merge netul suficient de bine incat sa i le trimit pe mess... Angie, enjoy. :)):))

P.S. Diana, oja ta albastra e atat de neagra =))=))=)). poti sa mi-o dai mie.

Summer plans... (un colac de salvare :D)

"The SUMMER air was soft and warm... the feeling right... the Paris night, did it's best to please us... I can still recall that high'school last summer, I still see it all... walks along the sea, laughing in the rain, that last summer... memories that remain. It was the age of no regret! Those crazy years it was the time of the flower'power... but underneath i have a fear of flying, of getting old... a fear of slowly dying! ... Let's take this chance. we're yet not dancing that last one dance..."

(ABBA - Our last summer, modificata)

mi-am dat seama ca... vreau ca vara asta, vreau sa fie vara mea. trebuie sa fie vara mea! ce se va intampla dupa aceea? unde o sa ajung? ce o sa se aleaga de mine? de iubirile mele? de pasiunile mele... de tot ceea ce sunt si imi apartine?

vara aceasta, vara aceasta imi apartine cu siguranta!

totul va incepe in 12 iunie, 12 iunie... Ungaria, Misckolci... Tarja Concert... Classic and Divine! De data asta trebuie sa o intalnim! Nu se mai accepta ca la Bucuresti sa ne strecuram ca fraierele la iesirea din spate din stanga, si ea sa ias aprin dreapta :)):)) aia a fost chiar sadic!!!

apoi... vreau sa petrec cu colegii mei caaaaattt mai mult!!!!!!!! sa merg la fetesti. sa merg la vama veche!!! si in Bulgaria la concert la... :D Tarja... (23 iulie). Hihi. (not crazy. i'm not crazy... really!).

Incepe o perioada foarte divicila in care trebuie sa imi pun in joc toate parghiile catre Forta-Zeilor-Fizicii-Cuantice-Hai-Sa-Ii-Zicem-Magie, ca Tarja sa aterizeze la Sibiu, ArtMania 2010. (asta va fi undeva prin august daca nu ma insel).

My summer won't be... all about Tarja. (de fapt, zilele mele sunt toate cam: all about my great passions (Tarja, Bellatrix) - dar evident nu se pune.) Vara aceasta, dupa lupte seculareeeee de negocieri crunte care au durat aproape doi ani, nasa din Canada le lasa in sfarsit pe verisoarele mele la noi. Si acum vine partea in care eu sar in sus... si in jos... jos, sus... sus, jos... :)):)). Mi-este foarte dor de ele si abia astept sa vina... trebuie sa ajunga la inceputul lunii august. Daca ajung pana in 10, am promis ca le astept cu majoratul :D...

ah da... si alta "distractie" - majoratul. in afara faptului ca sunt BATRANA... si ca urasc sa stiu ca o sa am 18 ani... o sa fie... my day... my summer...

(momentan sunt foarte happy. dar daca Angie continua sa imi arate poze cu Tuomas si Tarja o sa am o cadere de moral sora cu bataia pe care o sa i-o dau Angelutei... :-w. Angie take care... si nu, nici poze cu Tarja si Marcelo nu sunt bune [-(. )

Revenind la vara mea... sper sa iasa cum mi-o doresc eu.

Tin la aceasta vara... :X

Cu drag,
Ioana.

Pasti fericit... :D

Andreea... Andreea... surioara denaturata, de ce nu imi amintesti constant "Ioana, nu mai invata... nu vezi ca viata ta sociala se duce de rapa?"
Vad... vad... cu intarziere dar vad.

Va urez tuturor "Paste fericit!" alaturi de toti cei dragi... si tot ceea ce va doriti. :D

Planurile mele de sarbatori sunt foarte simple, aceleasi ca in fiecare an: sa fiu alaturi de familie si de prieteni.
:D
hihi... vacanta placuta. (eu nu o sa am parte... dar :)) ce isi face omul cu mana lui... stiti voi, se numeste lucru manual).

Tarja, Nightwish... Tarja si Nightwish

Look at them... they look divine! they sound divine!

Aseara, din nou, dar dupa foarte multa vreme (aproape uitasem ce inseamna) am avut o mare problema existentiala legata de my fav' band...

Totul a inceput de la sceneta mea cu Angie despre visurile utopice de impacare Nightwish (si cand spun asta intelegeti la ce ma refer...). Toate bune si frumoase pana in momentul in care am inceput sa reactionez extrem de dubios:

1. am omorat-o pe Tarja;

2. am inceput sa salvez poze cu Anette pe calculator

3. am inceput sa ma simt really evil de ce o urasc pe Anette.

Cand am realizat aceste trei probleme dubioase... am inceput sa ma simt groaznic si sa realizez cat de utopice sunt acele visuri de impacare Nightwish.

Let's face it! Niciun fetival nu o sa aiba curajul sa ii cheme sa concerteze deodata, Tarja nu o aterizeze niciodata pe o scena Nightwish sa-i ia microfonul din mana lui Anette, Tuomas nu o va chema inapoi veci. Cand orgoliile se bat cap in cap... cate milioane de secunde si minute trebuie sa treaca pana se vor degrada cu adevarat si se vor sparge once for all?

Look at them... they look divine! they sound...

Am incercat apoi sa imi rezolv aceste trei probleme...

Prima, am inviat-o pe Tarja (in sceneta) si probabil urma un happily ever after daca am mai fi terminat in continuare sceneta...

A doua, toate pozele cu Anette le-am pus intr-un folder numit: Atentie, VIPERE!

Apoi... ultima, de ce o urasc pe Anette? Am acest drept? Nu si totusi da. Nu am pentru ca ei sunt fericiti impreuna, sunt impreuna intai de toate... exista traiesc (ca formatie) dar DA... da pentru ca fiinta aia distruge ceva ce eu iubesc. Da, pentru ca nu isi merita locul, da pentru ca nu se potriveste in decor si da pentru ca i-am dat o sansa (Sibiu - 18.07.2009) pe care si-a ratat-o cu brio.

Si acum? Acum eu ce fac? (ascult Enough!)

Ma mai apuca asa cateodata aceasta stare de visare... melancolica. Ma intreb cum a reusit aceasta formatie sa isi puna atat de convingator amprenta asupra personalitatii mele?

De ce? Cat va mai tine... cum se va termina?

(minunat. a inceput Bye Bye Beautiful - winampu meu ma uraste!)

hm... hm... hm...

si brusc... mi-am pierdut toate ideile, toate in afara eternului...

WHY?