Tarja, Nightwish... Tarja si Nightwish

Look at them... they look divine! they sound divine!

Aseara, din nou, dar dupa foarte multa vreme (aproape uitasem ce inseamna) am avut o mare problema existentiala legata de my fav' band...

Totul a inceput de la sceneta mea cu Angie despre visurile utopice de impacare Nightwish (si cand spun asta intelegeti la ce ma refer...). Toate bune si frumoase pana in momentul in care am inceput sa reactionez extrem de dubios:

1. am omorat-o pe Tarja;

2. am inceput sa salvez poze cu Anette pe calculator

3. am inceput sa ma simt really evil de ce o urasc pe Anette.

Cand am realizat aceste trei probleme dubioase... am inceput sa ma simt groaznic si sa realizez cat de utopice sunt acele visuri de impacare Nightwish.

Let's face it! Niciun fetival nu o sa aiba curajul sa ii cheme sa concerteze deodata, Tarja nu o aterizeze niciodata pe o scena Nightwish sa-i ia microfonul din mana lui Anette, Tuomas nu o va chema inapoi veci. Cand orgoliile se bat cap in cap... cate milioane de secunde si minute trebuie sa treaca pana se vor degrada cu adevarat si se vor sparge once for all?

Look at them... they look divine! they sound...

Am incercat apoi sa imi rezolv aceste trei probleme...

Prima, am inviat-o pe Tarja (in sceneta) si probabil urma un happily ever after daca am mai fi terminat in continuare sceneta...

A doua, toate pozele cu Anette le-am pus intr-un folder numit: Atentie, VIPERE!

Apoi... ultima, de ce o urasc pe Anette? Am acest drept? Nu si totusi da. Nu am pentru ca ei sunt fericiti impreuna, sunt impreuna intai de toate... exista traiesc (ca formatie) dar DA... da pentru ca fiinta aia distruge ceva ce eu iubesc. Da, pentru ca nu isi merita locul, da pentru ca nu se potriveste in decor si da pentru ca i-am dat o sansa (Sibiu - 18.07.2009) pe care si-a ratat-o cu brio.

Si acum? Acum eu ce fac? (ascult Enough!)

Ma mai apuca asa cateodata aceasta stare de visare... melancolica. Ma intreb cum a reusit aceasta formatie sa isi puna atat de convingator amprenta asupra personalitatii mele?

De ce? Cat va mai tine... cum se va termina?

(minunat. a inceput Bye Bye Beautiful - winampu meu ma uraste!)

hm... hm... hm...

si brusc... mi-am pierdut toate ideile, toate in afara eternului...

WHY?

Buna dimineata soare...

Ziua a inceput neasteptat de bine... (spre deosebire de seara care s-a terminat cu o serie de probleme existentiale comico-tragice despre care o sa pomenesc alta data).
Tocmai am aflat ca ne-am calificat (echipa noastra - Trei Rebrenisti (Ionescu, Ana si eu) ) la etapa nationala a unui concurs de romana. Calificarea este cu atat mai neasteptata cu cat am trimis referatul in ultimele secunde ale zilei termenului limita si cu unele greseli care nu au mai avut timp sa fie modificate. Totusi... dupa cum am mai afirmat de atatea ori (orice ar zice Iudy si Ionescu) nimanui nu ii prea pasa de standarde ci mai mult de continut... hihi. :D
Felicitari Ionescu... :* finalul tau sigur o fost de efect!
Abia asteptam nationala... Oradea! here we come!
Cam atat despre acest subiect. In urmatoarea postare o sa va povestesc problemele mele de aseara... sa nu radeti!!! ;)